In fiecare an, Bergenbier organizeaza o vacanta pentru distribuitorii cu cele mai bune performante. Noi nu am ratat niciuna si nu vom rata, chiar daca ar trebui sa platim, pentru ca sunt frumoase vacantele in grup cu oameni pe care-i cunosti de multi ani. Anul acesta a fost in Filipine, pe care nu pot sa spun ca l-am vizitat; mai degraba, am punctat.
Am aterizat in Manila, unde am stat doar o noapte la hotel Peninsula si, cum ma asteptam a fost superb.
Reteaua nu se dezminte in nicio tara; respecta in totalitate standardele inalte .
N-am apucat sa vedem deloc orasul, intrucat a doua zi dimineata am avut zbor spre Puerto Princesa, insula Palawan.
Este cea mai mare insula dintre cele vreo 800 locuite ale arhipeleagului Filipine, acesta avand, in total, peste 7800.
Drumul pana la resortul la care am stat, in zona Sabang, a durat vreo ora si ceva si nu e prea placut, asa cum sunt toate drumurile lor.
Au o infrastructura proasta.
In general, ei nu sunt pregatiti pentru avalansa de turisti din ce in ce mai mare, de la un an la altul. Probabil, cand vor fi pregatiti, nu va mai fi atat de atractiva destinatia, unul dintre motivele atractiei turistice fiind chiar salbaticia locului.
In drum, am oprit la un restaurant pitoresc, pe malul unei lagune, intr-o padure de mangrove.
A fost primul contact cu mancarea exclusiv specifica locului, care nu-i rea deloc, mai ales daca va place mancarea asiatica.
Am constatat ulterior, si in resort, ca se mananca toate felurile de carne, dar cel mai mult, fructe de mare, peste si porc.
Bucuria mea a fost ca poti sa gasesti fructe exotice din belsug si n-am mancat nimic altceva la mic dejun, pe toata perioada sejurului.
Pretutindeni gasesti si tarabe la care-ti prepara juice-uri sau smoothie din ce doresti.
Resortul, fiind ales in graba, nu era chiar ce mi-as fi dorit, dar nici nu exista resorturi de lux, in adevaratul sens.
Am inteles ca abia de curand au aparut in El Nido hoteluri de 5 stele.
Nici nu deranjeaza prea tare lipsa luxului in hotel, pentru ca nu pentru asta mergi in Filipine; mergi pentru ce-ti ofera natura, care, de altfel a fost foarte generoasa cu aceste taramuri si nu este inca deteriorata prea mult de om. Plajele , nu foarte mari, dar muuulte, sunt inca salbatice si intrerupte intre ele de locuri cu pietre mari sau paduri cu arbori exotici.
Ce este cel mai impresionant insa, este ospitalitatea dusa la extrem.
N-am intalnit asa ceva in toata lumea: practic nu exista NU.
Fac orice sa-ti indeplineasca cererile si niciun moment nu-ti dau senzatia ca asteapta ceva pentru asta. Nu cere nimeni nimic si, daca le oferi, sunt extrem de recunoscatori.
Sun saraci; foarte saraci : au venituri intre 40 si 60 dolari.
Cei de la restaurant plecau si la doua noaptea si reveneau dimineata la 6, dar tot cu zambetul pe buze te salutau cu mana la inima. In fiecare zi gaseam pe pat suveniruri foarte frumoase .
Au multi copii; cineva spunea ca media ar fi de 10 copii pe familie, dar eu cred ca media asta se datoreaza musulmanilor care pot avea pana la 7 neveste.
Ceilalti, in mare majoritate catolici au mai putini, dar n-am auzit niciunul sa aibe mai putin de 3.
Femeile care faceau masaj pe plaja, la un pret modic (vreo 7-8 dolari pe ora), aceleasi care erau chemate si la hotel pentru un pret de trei ori mai mare, erau cu copiii pe langa ele, dar erau educati sa nu deranjeze.
Daca unul mic plangea cand mama lui lucra, imediat o alta mama libera se ocupa de el.
Se ajuta intre ei. Asa cel putin era in zona in care am stat noi.
Ne povestea, insa, un vanzator de perle ca sunt si zone unde se duc adevarate razboaie intre musulmani si catolici.
Am intrebat ce parere au despre presedintele lor, care, se stie, este extrem de dur: omoara oameni fara nicio judecata, in special pe cei suspectati de afaceri cu droguri.
Mi s-a raspuns: „E bun, lupta impotriva drogurilor.”
E o personalitate destul de controversata care a jignit profund multi oameni importanti.
Chiar si despre Papa a zis ca e ” fiu de curva ” cand a fost in vizita in Filipine, pentru ca a creat prea mare agitatie si aglomeratie.
Dar sa nu mai comentez despre asta ca nu e neaparat important pentru noi ca turisti. E bine doar sa stim ca acolo, pentru droguri, pedeapsa e moartea.
Am vizitat chiar a doua zi Underground River. Foaaarte frumos si interesant. Au acele barci specifice pe care le vedeti in poze, care ofera mare stabilitate . Sunt bine organizati si daca ploua sau marea e agitata nu se iese in larg.
Raul de sub pamant si-a sapat albia in muntele de calcar, pe o distanta de peste 20 km si poti vedea niste formatiuni stancoase foarte interesante, multe avand si nume.
Una era Sharon Stone?.
Eu , spre deosebire de sotul meu si aproape tot restul grupului, am ratat excursia la El Nido pentru ca drumul era lung si obositor.
Merita sa ajung acolo, pentru ca, practic, este cea mai spectaculoasa parte a Palawanului.
De la El Nido i s-a tras denumirea de „cea mai frumoasa insula a lumii.”
Pe de alta parte, ca sa te bucuri de ce ofera El Nido, trebuie sa fii mai cu spirit de aventura: sa mergi cu caiacul, sa faci snorkeling in apa absolut superba si plina de pesti…
Eu , nestiind sa inot, m-as fi simtit, mai degraba, frustrata.
Si ca sa fie clar, in general, cine merge in Filipine, trebuie sa fie genul mai sportiv, mai aventuros, mai putin sensibil la boli sau accidente usoare.
Altfel, nu prea are sens sa mergi atat de departe daca nu te bucuri de ce ofera locul.
In plus, cred ca trebuie sa fii in stare sa vizitezi mai multe insule, ceea ce nu e prea usor; drumurile cu barcile sunt destul de lungi.
Am avut si o zi in care am vizitat trei insule: una a fost Lulu, cea care apare si dispare, in functie de flux si reflux , alta a fost insula Stelelor de mare si ultima, Dos Palmas.
La Dos Palmas exista si un resort. Am fost primiti cu petale de trandafiri aruncate de barcagii in fata barcilor noastre, cu muzica, cu spectacol si mancare excelenta.
Ne-am intors in Sabang obositi, unii cam arsi de soare (aveti grija acolo cu soarele; folositi creme de protectie cu factor mare), dar incantati de asa o zi plina.
Am avut apoi o zi libera in care am negociat cu vanzatorii de perle si fel de fel de bijuterii .
Am cumparat multe si am fost incantati sa vedem in aeroport ce afaceri bune am facut, cand am vazut preturi de 3-4 ori mai mari.
Am fost uimiti sa aflam ca localnicii se scufunda pana la 50 de metri, sa caute perle, fara echipament adecvat. Spuneau ca pot sta cam 2 minute in apa adanca si tot repeta pana reusesc sa stranga perlele, pe care le vand la preturi foarte mici.
Ca sa demonstreze ospitalitatea pana la capat, in ultima seara petrecuta in resort, ni s-a amenajat o masa pe plaja si ni s-a oferit un spectacol frumos.
In ultima zi, in drum spre aeroport, am oprit sa mancam la unul dintre cele mai inedite restaurante in care am fost vreodata.
Ne-au pus sa ne descaltam la intrare. Decorul era unul de exceptie, iar despre mancare… ce sa va spun: numai bunatati; muuulte feluri si toate foarte bune.
Eu nu stiu daca voi mai ajunge vreodata acolo, dar voi, care va simtiti in stare, mergeti!
E drum lung, dar merita.
Cel mai bine e in perioada decembrie-aprilie.
Costa ceva biletul de avion, dar acolo totul este ieftin si ce-ti ofera natura e spectaculos si gratis. ?
