India

Gândiți-vă ca în Mumbai reprezinta una dintre cele mai populate zone metropolitane din lume, aproximativ 23 milioane de suflete, mai mulți decât suntem noi în toată țara.
Cum sa fie traficul cât de cât lejer acolo, cum sa fie aerul curat cu mașinile acelea istorice și tuk-tuk-urile care scot un fum dens, cum sa fie curățenie, mai ales ca la ei aruncatul gunoaielor pe strada e ceva absolut normal.
Oamenii aceia nu vad niciodată stelele pe cer. E o pacla permanenta.

Ați auzit și poate ati zărit intr-un video, în mijlocul intersecției se vindeau portocale.
Se vând peste tot legume și fructe, in cele mai neprielnice locuri. Ii înțeleg ca vor sa câștige un ban, dar nu ai curaj sa cumperi.
Nu numai pe strada se arunca gunoaie, ci și în râuri, chiar și în cele considerate sfinte.
Numele Mumbai este un derivat etimologic din Mumba — numele zeiței locale hinduse Mumbadevi și Aai — însemnând mamă în limba marathi.
Dintre cei aproximativ 1, 3 miliarde de oameni cât are India, cam 30% sunt de religie hindu, considerata cea mai veche religie din lume.
Observați ca folosesc destul de des „aproximativ ” și „cam”, asta pentru ca nimeni nu știe exact ce, câți, cum.
Dacă veți cauta pe internet o sa găsiți cifre diferite, date diferite.
Eu nu m-am lămurit câte tipuri de hindu exista; au practici diferite, zei diferiți în care cred, sărbători diferite, alimentație diferita.
Unii nu mănâncă decât legume și fructe, alții mănâncă și oua și lactate, considerând ca nu fac niciun sacrificiu, alții sacrifica animale, dar printr-un procedeu prin care animalul sa nu sufere. Nu m-am edificat prea bine și nici nu țin neapărat.
La un moment dat, un șofer hindu ne-a amintit de un templu, spunând ” este al celor vegetarieni”, deci, el nu era.
L-am văzut doar din exterior, înainte de intrarea efectiva în mahala.

Dacă hindusii nu sacrifica, în general, nicio ființă vie, cu atât mai puțin vaca sfanta, musulmanii, care sunt în număr foarte mare în Mumbai, consuma carne de vita.
Am vizitat o biserica catolica foarte frumoasa, Sfânta Maria, care era aproape pustie, unde era o liniște și o curățenie desăvârșită și unde , chiar dacă suntem ortodocși, ne-am rugat.
Pentru ca apărea în lista cu obiective turistice importante, am vrut sa vizitam și moscheea Haji Ali, sau Moscheea din Mare, după amplasamentul ei.
Nu as vrea sa judec pe nimeni, indiferent de religie, dar nu am putut sa nu constat , imediat cum am ajuns în zona, dezordinea și mizeria crunta din jur și numărul foarte mare de cerșetori, aproape agasanti.
Am trecut întâi printr-un pasaj, unde puteai sa cumperi ce nu-ti trecea prin minte, de la gablonzuri ieftine, fake-uri, la gogosi prăjite intr-un ulei care nu-si mai știa vechimea în folosință.
Asa era drumul pana la moschee: haine, cerșetori, gunoaie, dulciuri pe care care bazaiau muștele în voie.
Eu ma pregătisem cu esarfa, mi-era teama ca se vad gleznele sau ca rochia are mâneci transparente.
Asa se întâmplase în Abu Dhabi; dacă nu erai complet acoperita, din cap pana-n pământ, nu intrai.
Aici, însă, nu m-a întrebat nimeni nimic și numai atmosfera de așezământ religios nu era.
Erau tabere care te invitau galagios sa-ti lași pantofii la ei.
Ulterior, când am văzut oamenii umblând desculți și am întrebat dacă asa le e voința, mi-a răspuns ca le-au fost furați pantofii, ca se întâmplă asa ceva chiar și la lăcașurile de cult.
Ne și imaginam cum ne-am fi întors la mașină în picioarele goale.
Nu am văzut, sincer, oamenii care se rugau.
Era intr-o parte un grup numeros care păreau mai degrabă la o nunta , unde se dădeau bani ca pentru dedicații.
Deci, iertat sa-mi fie, nu m-am simțit deloc inspirată religios, sa nu zic altfel.

Am vrut sa vedem și Marine Drive, o promenada de 3 km, în forma de banană, unde oamenii se relaxau, se plimbau, dar unde plaja și apa nu pot fi folosite din cauza dejectiilor, a mizeriei de nedescris.
Ni s-a spus ca, cei care vor sa facă baie, merg la câteva sute de km, în Goa.
Am copiat un fragment din Wikipedia, sa nu ziceți ca exagerez eu.
„Apa din jurul plajei este puternic poluată, iar înotul trebuie evitat. Coliformul fecal a fost înregistrat în apă în 2013 la niveluri de 1455 la 100 ml , cu mult peste standardul acceptabil de 500 la 100 ml. Prezenţa coliformilor fecale în apă a fost atribuită deşeurilor provenite de la scurgerile pluviale , defecarea în aer liber şi deversarea apelor uzate brute din conductele de canalizare neconectate la rețeaua orașului . [6]
În 2015, au existat rapoarte despre idolii Ganesha deteriorați care s-au spălat pe mal. Idolii au fost găsiți după ce au fost scufundați în ziua Anant Chaturdashi , care anunță sfârșitul festivalului Ganesh Chaturthi. Idolii care au fost găsiți au fost făcuți din ipsos . Se crede că idolii POP cauzează poluare vieții marine. După aceasta, guvernul a ordonat să fie scufundati doar idoli de lut fabricați artizanal, deoarece lutul natural se deteriorează rapid în ocean, fără a dăuna vieții sălbatice. POP a fost interzis în Mumbai și majoritatea idolilor Ganesha sunt făcuți din lut”. Nu știu ce înseamnă POP.
Nici aerul nu putea fi altfel. Deși exista în apropiere o zona cu blocuri înalte, abia dacă le puteai zări din cauza smogului.
Și când te gândești ca în aceasta poluare se afla zone cu casele cele mai scumpe, în valoare de milioane sau miliarde de dolari, cum ar fi
casa celui mai bogat om din lume, Antilia, care are 27 de etaje și valorează 27 miliarde de dolari .
Proprietarul se numește Mukesh Ambani .
Sau casele unor politicieni sau vedete de la Bollywood.
Aceste case foarte scumpe se afla pe Malabar Hill, o zona chipurile exclusivista, care pe mine nu m-a impresionat; gunoaie și praf din belșug erau și pe acolo. Senzația de praf în gura și în ochi nu te părăsește nicăieri.
Nici măcar plantele din Grădinile Suspendate, din aceeași zona,nu erau lipsite total de praf. Pozele cu flori sunt puțin editate, sa am și eu impresia ca am văzut ceva ce-mi place.

Un punct de interes pentru turiști îl reprezinta Mahalaxmi Dhobi Ghat, cea mai mare spălătorie în aer liber din lume.
Aici își câștiga existenta peste 2000 de familii.
Iau rufe de la diferite persoane, le spala, scot petele fierbandu-le cu soda caustica, le calcă, totul pentru o suma infima.
Muncesc 16 ore pe zi.
Dacă mariti o poza, veți vedea ca nu folosesc cârlige de rufe, pentru ca sunt scumpe, ci le leagă.
Mi se pare una dintre cele mai concludente imagini: contrastul dintre acei zgarie nori, din spate, și spălătoria.
Am întrebat ghidul din acea zi dacă puteam cobori si ne-a răspuns:
Nu, acolo e mafie.
Nu am înțeles ce înseamnă asta, dar n-am mai insistat.
Hotelul la care am stat , Hyatt, se afla în zona de nord, intr-o suburbie a orașului, Bandra, considerata mai de lux.
N-as zice ca asa arata, dar, poate ca era și nu am văzut eu bine.
Oricum preturile caselor și apartamentelor, cât și chiriile sunt foarte mari raportate la veniturile lor.
Am citit pe internet, pentru ca oamenii cu care am relationat noi mai mult nu-si permiteau sa știe.
Ca sa ajungi din Bandra în partea de vest a orașului Mumbai, treci peste un podul Bandra-Worli Sea Link, lung de de 5, 6 km.
Am privit de-a lungul drumului cartierul pe verticala, care, parca tot Worli Sea se numește și este considerat de lux, și nu am putut sa nu remarcam locuințele sărăcăcioase aflate chiar lângă zgarie-nori.
Voi nu le puteți vedea foarte bine
Piața Crowford din Mumbai este cea mai faimoasa, figurează și ea printre obiectivele turistice importante .
Localnicii pot cumpăra de aici aproape orice.
Ei sunt mai rezistenți, mai imuni la virusuri.
Ne povestea un ghid ca în mahala au fost foarte puține cazuri de covid.
E o alta forma de a-ti crea imunitatea, dacă locuiești în condiții insalubre.
Revenind la piață, as fi cumpărat toate animalutele ca să le ingrijesc.
Păreau ca sunt leșinate de căldură în cuștile acelea.
Puține dintre ele aveau vase cu apa și hrana.
Cum ma știți, iubitoare de animale, am plecat cam deprimata de acolo.
Dar ei, în marea lor majoritate, iubesc animalele.
Acolo poate pentru ca erau de rasa și erau scumpe și așteptau mult pana sa fie cumpărate, arătau asa.
În rest, nu cred ca am văzut câini sau pisici sa para nehraniti.
Nici în preajma acelei piețe nu lipsea, evident, gunoiul

Cele mai multe tururi de oraș încep cu Poarta Indiei, o clădire pe malul marii, ca un Arc de Triumf, unde se afla și un mic port de îmbarcare pe feribot.
Potop de oameni era acolo, pentru ca era duminică, sau asa ni s-a spus.
La marginea acelei piatete din fata monumentului se afla Palatul și hotelul Taj Mahal.
O clădire istorica frumoasa si bine conservata este Gara Victoria sau Chhatrapati.
În fata ei se afla clădirea primariei
Am mai vazut:
Clădirea în care se afla Curtea de justiție
Turnul cu Ceas

Va dați seama din imagini care sunt acestea.

Și am plecat spre Delhi, aflat cam la 1000 km de Mumbai.
Aeroportul, atât la plecări domestice cât și la internaționale, arata neașteptat de bine, foarte modern și civilizat.
De la temperatura minimă de 30 de grade, am ajuns acolo la 6-8 grade.
Se pare ca nu m-am documentat atât de bine în privința temperaturii pe traseu, ca am făcut un frig de nu va pot spune.
Am pus pe mine tot ce aveam mai gros și tot frig mi-a fost.
Nu am văzut prea mult din acest oraș, semn , probabil, ca trebuie sa mai merg, dar atât cât am văzut, mi-a plăcut: multă verdeață, mult mai multa curățenie, parca și oamenii altfel.
Dacă as mai ajunge vreodată în India, acolo mi-ar plăcea.
Sa stau intr-un hotel bun ca cel în care ne-am cazat, sa vizitez câteva obiective, dar asa pe-ndelete, sa fac cumpărături.
Ce mult îmi plac țesăturile lor din mătase, bumbac fin, modal, cashmir, pashmina.
Acolo am aflat ca lana de cashmir se obtine din pieptanarea stratului inferior moale si pufos al blanii de capra, un soi de capra, care se numește astfel: cashmir. Pentru obținerea pashminei se folosește numai lână de pe gat, care este mult mai scumpa, dar și mai fina.
A doua zi după sosire, am plecat intr-un tur privat la Taj Mahal.
Ca sa nu mai scriu încă o data povestea, o sa copiez postarea deja făcută.
Șiii…, principalul motiv pentru care am decis sa prelungim croaziera cu câteva zile în India, TAJ MAHAL.

Nu va spun ce entuziasmați am fost sa ajungem sa vedem și acest mausoleu atât de cunoscut, considerat și a opta minune a lumii.
I se mai spune și Palatul iubirii, pentru ca glorifica dragostea, devenita o legendă în India, dintre Shah Jahan și Mumtaz Mahal.
Denumirea Taz Mahal vine de la a doua silaba a numelui ,”Taz”, care înseamnă coroana și „Mahal”care înseamnă palat.
Ne-am rezervat un tur privat, cu ghid, din Delhi la Taj Mahal, încă din țară .
Am avut o ghida care era chiar din Agra, orașul în care se afla și mausoleul, deci ea se ocupa strict de acest obiectiv și de Fortul Roșu din apropiere, pe care l-am vizitat mai în viteza pentru ca nu mai aveam timp.
Drumul dus întors, Delhi-Agra, a durat 8 ore.
Dar sa revin la personajele principale ale povestii de dragoste care a dus la crearea acestei opere de arta.
Shah Jahan a fost desemnat ca print moștenitor al Imperiului Mogul, de către bunicul lui, regele Akbar( înseamnă Cel Mare),încă de când avea doar 6 zile, o prezicătoare spunand ca va fi un conducător destoinic, ceea ce s-a și adeverit.
Perioada de 30 de ani ( 1628-1658), cât a condus, a fost epoca de glorie a Imperiului Mogul.
Bunicul l-a și luat, inca de atunci, de lângă mama lui și au avut o relație foarte apropiată.
(Cine s-ar fi gândit ca în Fortul Roșu, construit de bunic, avea sa fie închis mai târziu nepotul rege, atunci când s-a îmbolnăvit,de către propriul lui fiu! )
Când avea 14 ani s-a logodit cu Mumtaz , dar căsătoria a avut loc abia după 5 ani, timp în care s-a mai căsătorit o data si a avut un copil, deci Mumtaz a fost a doua soție, dar una divinizata.
A mai avut și a treia soție , și cu ea un copil, dar au fost căsătorii mai degrabă politice celelalte.
Cronicarii vremii vorbesc despre Mumtaz ca era foarte frumoasa, deșteaptă, iubitoare, implicata în toate treburile soțului sau. Îl însoțea și în toate expedițiile, asa cum s-a întâmplat și atunci când era însărcinată cu al 14-lea copil.
S-a declanșat nașterea, a avut un travaliu de 30 de ore, fetita a supraviețuit, dar ea a murit după 3 zile, din cauza complicațiilor cu hemoragie mare.
Avea 32 de ani.
Se spune ca în aceste trei zile una dintre fiicele ei a împărțit bijuterii săracilor în speranța că mama ei se va vindeca.
Shah Jahan a trăit atunci o durere cumplita și timp de un an a lăsat treburile Imperiului deoparte, traindu-si în izolare suferința.
Când a reapărut, albise complet, se ridase, imbatranise brusc, deși avea doar 39 de ani.
A dat atunci ordin sa se ridice acest mausoleu, încadrat de doua moschei, la care au lucrat 20000 de oameni.
Pana a fost gata, a fost înmormântată alaturi, aproape de una dintre moschei, pentru ca sufletul ei sa fie protejat.
Marmura, de un alb strălucitor, translucid, a fost carata de 1000 de elefanți, dintr-o zona aflata la 300 km de Agra. Pietrele prețioase, inclusiv diamante, ce împodobesc mausoleul și sarcofagul si fațadele au fost aduse din India, Afganistan și alte zone ale lumii.
Nu exista nimic pictat, totul este lucrat în piatră, inclusiv ancadramentele cu citate din Coran.
În perioadele cu luna plina, marmura capătă la răsărit o nuanță roz, iar la asfințit una aurie.
Împrejur, au fost amenajate patru gradini rectangulare, concentrice.
Se spune ca, dupa ce a fost definitivata construcția, a dat ordin sa fie scoși ochii arhitectului și ai inginerilor care au lucrat, sa nu poată copia vreodată aceasta lucrare.
Dintre cei 14 copii au ajuns la maturitate numai 6, 4 băieți și doua fete.
Când Jahan s-a îmbolnăvit, unul dintre fii l-a acuzat ca a sărăcit imperiul cu cheltuielile acestei construcții monumentale și a pus sa fie închis in Fortul Roșu, unde si-a petrecut restul zilelor privind spre Taj Mahal.
Ghida spunea ca si-a decapitat ceilalți frați ca să-și asigure tronul, în alta parte am citit ca frații au făcut împreună acest lucru.
Se iau masuri de protecție a acestui monument: nu se apropie nicio mașina la mai puțin de 500 m, înăuntru se intra doar cu botosi din plastic, de unica folosință și nu e permisa fotografierea.
Acolo, în interior, este totul din aceeași marmura deosebita și doua sarcofage, impodobite cu aceleași decoratiuni florale din pietre prețioase cel al lui Mumtaz și cel al lui Shah.
Ultima lui dorința a fost sa fie înmormântat lângă soția lui iubita.
Trupurile lor nu sunt în acele sarcofage
Sunt așezate cumva în fata acestora, îndreptate cu capul spre Mecca. Acele cosgiuge sunt dezvăluite o data pe an, timp de trei zile
În timpul războaielor a fost acoperit cu bambus, astfel încât, de sus, piloții sa nu vadă o construcție din piatra.
Eu v-am povestit aici ce am aflat de la ghida.
Oricum, impresionanta poveste și impresionanta construcție.
I-am făcut și ne-am făcut zeci de poze și, cum v-am obișnuit deja, va arat.
Numărul mediu zilnic al vizitatorilor este de 50000.
Vinerea este închis publicului larg pentru ca una dintre moscheile ce încadrează mausoleul este încă activa și oamenii merg sa se roage.
În prima curte interioara se afla,de jur imprejur, niște clădiri, construite în aceeași perioada, în care acum este cazarmă.

La intrare se afla niște spatii unde erau magazine cu lucruri scumpe.
Aveau acces doar femeile bogate ale Imperiului mogul
Și…se arata Mausoleul
L-am fotografiat din toate unghiurile și ne-am fotografiat și noi cu el.
Cele patru minarete, deși nu se observa, au o ușoară înclinație spre exterior.
Pe vremea aceea, neexistând ciment, lucrările se făceau prin îmbinare și clădirile mai înalte se mai prabuseau.
Ca sa nu existe riscul de a cădea peste mausoleu, li s-a dat aceasta poziție.
S-a constat ca deja este o erodare de 4 cm la baza.
Nu exista nimic pictat totul e sculptat în piatră.
Motivele florale colorate sunt din fâșii de pietre prețioase.
Sunt și diamante care sclipesc în lumina soarelui, dar sunt greu de prins în poze.

Am făcut un video și de pe terasa monumentului
Fortul Roșu, construit de regele Akbar, unde ulterior a fost închis Jahan
De aici se vede Taj Mahal
Locul în care a stat închis Jahan.
Am citit ca își făcuse un sistem de oglinzi care sa-i permită sa vadă permanent mausoleul.
Despre sala de judecata
ni s-a povestit ca regele stătea intr-un unghi din care putea vedea totul, dar nu putea fi văzut.
In gradinile Palatului,
intr-o zona creșteau vița de vie și făceau vin.

Ca sa nu uit cum m-am simțit a doua zi după întoarcerea acasă o sa copiez parțial ce am postat atunci.
Gata cu India!
Gata fizic, dar sufletește, nu.
O astfel de călătorie lasă urme adânci. Te face sa reflectezi mult, te determina sa-i mulțumești și mai mult lui Dumnezeu pentru ce ai: locul în care te-ai născut, viata pe care o ai, familia care ti-a fost data, apa pe care o bei, pâinea pe care o mananci, oamenii care te înconjoară , aerul pe care îl respiri…totul.
Și eu fac asta pentru ca ma simt binecuvântata.
Ii mulțumesc, Îl rog sa-mi ierte greșelile trecutului și sa ma învețe ce sa fac pentru asta, sa ma ajute si și pe mai departe sa fiu sănătoasă, eu și familia mea, sa pot sa ajut la rândul meu, sa aiba grija de toți oamenii cunoscuți sau necunoscuți.
Sunt foarte încărcată emoțional și plâng foarte des. Nu simțeam asa tare acolo pentru ca, intr-un fel, contrabalansa empatia, și asa foarte puternica la mine , cu indignarea fata de comportamentul multor adulți.
Pe lângă toate câte v-am spus deja, acolo nu poți lua ca adevărat nimic:
Dacă ți se spune ” 10 minute” înseamnă, poate, o ora, (timpul e relativ), dacă zic „1 km” pot fi 3-4, dacă ți se spune un preț, cel real poate fi de trei ori mai mic.
Dar copiii m-au rupt.
Copiii și animalele sunt punctele mele sensibile.
Cred ca am nevoie sa vorbesc cu un psihoterapeut sa știu cum sa gestionez amalgamul de sentimente care ma încearcă.
A fost greu și drumul spre casa.
La zborurile dintre Mumbai și Delhi și la cele dintre India și Abu Dhabi, care n-au fost lungi, am avut business și a fost bine, dar am făcut greșeala sa ne cramponam de zbor direct între București și Abu Dhabi și nu am găsit decât Wizz, low cost, care nu are business. Pentru mine, la întoarcere, atât de obosita fiind, sa stau aproape 6 ore infipta intr-un scaun, și noaptea( am ajuns acasa la 3 dimineata) când te ia somnul și nu poți sa dormi stand în fund, cu mici probleme de coloana , ca toți avem probleme după o vârstă, a fost extrem de greu. Îmi venea sa plâng, îmi amorțeu picioarele, îmi venea sa ma întind pe jos la picioarele oamenilor.
Dar, a trecut.
O sa fiu bine, o sa fiu și mai buna, nici acum nu sunt un om rău, dar voi fi MAI buna.
Nu ziceți „uite ce se lauda”, ziceți ” uite ce se iubește, trebuie sa fac și eu la fel, sa ma iubesc” .Dacă te iubești pe tine, ii vei iubi și pe ceilalți, dacă ești bun cu tine, vei fi și cu alții.
Nu sunt eu în măsura sa va dau sfaturi, dar cei care ați urmărit postările din India, cred ca ați reflectat mai mult asupra vieții voastre. Nu pot eu sa schimb lumea, nimeni nu poate de unul singur, dar, dacă fiecare dintre noi am răspândi un pic de bunătate și dragoste, lumea ar deveni mai buna.
Va apreciez pe toți cei care ma urmăriți, foarte mult pe cei care comunicați cu mine în special. Acolo chiar aveam nevoie de mai multe punți de comunicare sa nu ma pierd în sărăcie, murdărie, disperare…
Va îmbrățișez și va doresc sa fiți sănătoși și sa va bucurați de ce aveți, sa primiți ce va doriți, ce va trebuie și nu stiti !!!