Machu Picchu a fost pentru mine ca o rasplata a eforturilor de a rezista unei excursii foarte solicitante.
Eram deja in a treisprezecea zi de calatorie si, inca, nu eram adaptata la altitudinea mult prea mare, diferenta de fus orar, temperaturi scazute.
Vizitasem intr-un ritm alert Lima, Paracas, Insulele Ballestas, Nazca, Arequipa, Canionul Colca, Puno, apoi Bolivia cu La Paz si Cusco .
Am uitat , parca, instantaneu de toata epuizarea cand, dupa un drum plin de serpentine, de 15 minute cu autobuzul, din Aqua Calientes, mi-a aparut in fata misterioasa cetate-fortareata , Machu Picchu.
Ca dupa niste draperii mari de vegetatie, iti apare dintr-o data in toata splendoarea ei. Suprafata pe care se desfasoara cele 150-170 de cladiri ca un labirint nu e foarte mare ; 530 m lungime cu 200 latime si din anumite puncte o cuprinzi in intregime cu privirea.
Nici nu stiu ce te uimeste mai mult: cum a rezistat atat de bine timpului( e construit pe la 1450 cand a inceput invazia spaniolilor), cum au reusit in acele vremuri sa transporte caramizile uriase din granit ( pot ajunge la 50 de tone), cum le-au imbinat fara niciun adeziv incat nu intra nicio lama de cutit intre ele, cum au stiut sa faca sisteme de irigatii pentru terasele agricole care-l inconjoara, bazinele pentru acumularea apei de ploaie….
Nu se stie sigur , pana la urma, nici daca a fost un oras ceremonial secret pentru aproximativ 500 de persoane sau un fel de statiune pentru familia imperiala.
Se pare ca a fost descoperit in 1911 de un tanar profesor de la Yale, Hiram Bingham, cel care i-a dat si numele Machu Picchu ( inseamna” Vechiul Pisc”). Spun ” se pare” pentru ca am citit undeva ca , altcineva, cu 40 de ani inainte, descoperise ruinele, dar nu a facut public anuntul .
Totul acolo e cu semnul intrebarii, dar ce e sigur, e cel mai frumos si enigmatic loc stravechi pe care l-am vizitat.
Si are ceva(???) care te emotioneaza teribil ?
Ce poze frumoase!
Multumesc, Ruxi !?