Când am fost eu în Mexic, nu aveam blog și nici nu am văzut atât de multe obiective cate au văzut copiii mei cei mari.
Ne trimiteau poze și detalii atât de interesante, încât i-am propus Medei, sa scrie un articol. Așa o să-mi amintesc și eu mai multe despre aceasta destinație atât de interesanta și plăcută. Așa că, aveți mai jos relatările ei.
Prin Mexic in martie
Culori vibrante, arhitectura coloniala, multa istorie si oameni primitori – acesta este Mexicul care s-a desfasurat inaintea ochilor nostri, surprinzator pentru noi. Ne asteptam sa gasim aici un loc nesigur, dominat de violenta, crime, rapiri, asa cum citisem inainte de plecare. Am gasit oameni mandri de istoria si cultura lor, o bucatarie foarte apreciata care a intrat in patrimoniul UNESCO (alaturi de cea mediteraneana, japoneza si franceza), vestigii aztece si mayase impresionante, peisaje superbe.
Pentru turisti, in general, Mexicul inseamna Peninsula Yucatan sau resorturile de pe coasta de vest. Curiozitatea ne-a impins mai departe si nu am regretat.
Am inceput cu Ciudad de Mexico. Zona metropolitana se estimeaza ca ar avea 24 milioane de locuitori, cu 5,000 de locuitori care li se alatura zilnic. Majoritatea este formata din metisi, urmand apoi europenii si indigenii. Capitala Mexicului se afla la inaltime, la propriu, la peste 2,000m altitudine, si este construita in jurul vechiului oras aztec Tenochtitlan, cu o poveste interesanta. Aztecii, popor nomad, se aflau in cautarea pamantului predestinat, pamantul unde, potrivit profetiilor lor, se afla un vultur pe un cactus, cu un sarpe in cioc. L-au gasit langa lacul Texcoco unde au decis sa isi construiasca asezarea, si nu oricum, ci in mijlocul lacului. Un oras enorm s-a dezvoltat incepand cu anul 1325, astfel incat la venirea spaniolilor avea dimensiunile Seviliei sau Cordobei si a fost asemanat cu Venitia, un loc cu ‘gradini plutitoare’ si piete care adunau 60,000 de oameni zilnic. Mai multe informatii fascinante ne-au fost dezvaluite de un ghid, pasionat si foarte bine informat, la Muzeul de Antropologie, unde am ajuns dupa ce am strabatut Paseo de la Reforma, un muzeu care ne-a satisfacut curiozitatea despre cultura mezoamericana, dar ne-a si incantat prin arhitectura deosebita. Este un punct excelent de plecare pentru a intelege mai bine poporul mexican.
Muzeul de Antropologie Ciudad de Mexico
Au urmat apoi o plimbare prin centrul istoric in piata Zocalo – tradus Soclu, denumita astfel dupa o coloana a independentei care nu a mai fost inaltata, ramanand doar soclul (formal Piata Constitutiei), a doua ca marime din lume dupa Tiananmen din Beijing. Inaintea colonizarii, piata era centrul lumii aztece si deservea adunarilor acestora: incoronarilor, paradelor militare si ceremoniilor religioase. Dupa razboiul aztecilor cu spaniolii (cu sanse inegale si un neasteptat avantaj biologic al cuceritorilor, si anume variola care a secerat 90% dintre bastinasi), in piata a aparut impunatoarea Catedrala Metropolitana, ironic construita chiar peste ruinele templului aztecilor, de insisi bastinasi cu pietrele templului lor distrus. Un melanj de stiluri arhitecturale, impunatoarea Catedrala este cea mai mare si mai veche din America Latina.
Interiorul Catedralei
Flancand o alta latura a pietei Zocalo, este cladirea guvernului – Palatul National – care gazduieste cea mai renumita opera a vestitului muralist Diego Rivera, de al carui nume se leaga invariabil cel al artistei Frida Kahlo, respectiv fresca cu istoria Mexicului.
Orasul este dens circulat si foarte poluat. Fiind construit pe un fost lac, drenat apoi de spanioli, si exploatat excesiv pentru a extrage apa din pamant ca sa poata sustine un numar tot mai mare de locuitori, orasul se scufunda, fapt vizibil cu ochiul liber: cladiri strambe, biserici scufundate cu 1m sau taiate in doua pentru a evita ruperea necontrolata, una dintre parti fiind prea inclinata. Colinele din jurul orasului sunt impanzite de case colorate pe parcursul a kilometri intregi, densitatea populatiei pe km2 in capitala Mexicului depasind 6,000 de locuitori.
Indepartandu-ne de piata centrala, am ajuns in Xochimilco, pentru a ne face o idee despre asa-zisele gradini plutitoare de pe vremea aztecilor. Aici s-au pastrat, zona fiind acum o destinatie turistica si un loc unde localnicii petrec, cu muzica, mariachi si tequila, pe barcile inguste, manevrate de gondolieri mexicani in ce a mai ramas din Venetia Noilor Indii.
Xochimilco
Un alt punct de atractie in capitala mexicana se afla pe colina Tepeyac si este Basilica de Nuestra Senora de Guadalupe, loc ce aduna in 12 decembrie in fiecare an mai bine de 5 milioane de pelerini veniti sa se inchine la Fecioara Guadalupe. Exista aici trei catedrale construite in epoci diferite, una dintre ele gazduind haina lui Juan Diego, un metis careia i s-a aratat Fecioara care a cerut construirea unei catedrale in acel loc. Pentru ca nu a fost crezut de preoti, legenda spune ca Juan s-a intors pe colina unde a reintalnit Fecioara si a primit in haina lui trandafiri rosii; in momentul in care a intins haina in fata preotilor pe ea era imprimat chipul Fecioarei, ea devenind astfel cel mai puternic simbol in religia mexicana, numitorul comun care uneste toti credinciosii, indiferent de religie, si care a jucat un rol important in castigarea independetei acestei tari. Acest grup de biserici este cel de-al doilea cel mai vizitat si mai profitabil dupa Vatican in lumea catolica.
Fecioara din Guadalupe
Nu departe de Ciudad De Mexico, ruinele Teotihuacanului amintesc de grandoarea acestui Constaninopole al Mezoamericii, al saselea oras ca marime la vremea lui in lume, si cel mai mare din America Latina pre-coloniala, un important centru militar si comercial – avand monopolul minelor de obsidian (o sticla vulcanica, folosita de bastinasi in fabricarea armelor, uneltelor si podoabelor, ei necunoscand metalul). Orasul a fost decoperit la inceputul secolului XX si are inca multe parti ce asteapta sa fie excavate. Teotihuacan, in traducere ‘locul unde omul devine Zeu’, a fost intr-un mod misterios abandonat , iar in momentul de fata se crede ca o revolta interna a dus la distrugerea lui. Aztecii l-au numit asa dupa ce l-au descoperit parasit. Fiind la altitudine mare, va recomand sa aveti la voi apa, palarii si crema SPF, soarele fiind extrem de puternic aici.
Templul Soarelui si Bulevardul Mortilor, vazute de pe Templul Lunii
Piramide care inca nu au fost excavate – asa arata totul inainte
La 4 ore distanta de capitala se afla San Miguel de Allende, un orasel pitoresc, foarte sigur, destinatie preferata de americani si canadieni care isi cumpara proprietati aici, acestea fiind prea scumpe in schimb pentru mexicani. Doar 1% dintre mexicani detin mai bine de jumatate din bogatia tarii, o tara cu un PIB ridicat in care mai mult de jumatate din populatie traieste in saracie. Oraselul este impanzit de magazine artizanale, restaurante, curti interioare si terase cochete cocotate pe acoperisul cladirilor in stil colonial. Am ajuns seara, iar mica asezare ne-a cucerit imediat: case coloniale in stil baroc/neoclasic, stradute inguste pietonale pavate cu piatra cubica si umbrite de bouganvillea, adevarate gradini pe acoperisul cladirilor, multe cu terase si restaurante amenajate in curti interioare cu muzica live, multi turisti si localnici facandu-si loc printre noi, si mai ales piata centrala cu catedrala ei parca desprinsa dintr-un film Disney, una dintre cele mai fotografiate catedrale din Mexic. In timpul zilei am vazut cum strazile s-au umplut de oua colorate – avand in interior confetti sau faina, oua pe care localnicii le spargeau in capul celuilalt, spre delectarea copiilor. Nu am scapat nici noi, si spre seara ne-am intors mai albi la hotel?. Am aflat ca are loc un carval acesta fiind motivul pentru care arunca cu aceste asa-zise cascarones, pe care le folosesc si cu ocazia sarbatorilor pascale.
Tot aici am intalnit si multe catrine, scheleti imbracati si pictati, personaje principale ale paradei oranizate cu ocazie zilei mortilor. Denumirea lor vine de la Catrina – o doamna bogata din vechea aristocratie a Mexicului – si a ramas impamantenit, acum fiind apelativul oamenilor bogati. Daca as vizita Mexicul din nou, m-as intoarce in noiembrie atunci cand aici se sarbatoreste Dia de los Muertos si strazile prind viata si culoare cu aceasta parada a catrinelor.
San Miguel De Alende
Ne-am indreptat apoi catre Guadalajara, capitala statului Mexican Jalisco si locul asociat cu mariachi. Ne-au intampinat aici copacii de Jacaranda plini de flori de un galben ireal, dar si strazi pe care nu ti-ai fi dorit sa te plimbi, cu toate ca ne apropiam de zona centrala. In centrul istoric am vazut obiectivele principale, urmati fiind de un localnic curios care nu se mai desprindea de noi si ghidul nostru. Am vazut si piata Libertad, cea mai mare piata din America Latina, un loc unde poti gasi orice – de la sa pentru cal, la medicamente, si apoi am fost sfatuiti sa nu parasim hotelul dupa ce se intuneca, zona nefiind foarte prietenoasa cu turistii. Orasul, acest Silicon Valley al Mexicului, al doilea ca importanta din tara, ne-a lasat un gust amar. Locuri nesigure, multa saracie, restaurante proaste. Asta pana am iesit usor din zona istorica, si am vazut ca exista si o alta parte a orasului, cu cladiri moderne, bulevarde largi, zona mult mai sigura decat cea in care am innoptat noi.
Guadalajara
O suburbie a Guadalajarei, Tlaquepaque, merita vazuta odata ajunsi aici – un loc cu foarte multe obiecte artizanale de buna calitate, restaurante si renumitii mariachi.
Tlaqupaque
Nu departe de Guadalajara se afla Tequila, orasul unde a inceput productia celebrei bauturi cu nume controlat. Bautura se face din pina – trunchiul plantei de agave, asemanator unui ananas imens, care ajunge la maturitate in 6-10 ani. Trunchiul plantei este pus la aburi, pana devine maroniu, apoi planta este taiata in bucati si stoarsa; siropul de agave fermenteaza 72h dupa care se distileaza timp de 12 h. Din fibrele ramase de la planta de agave se face sisalul. Sunt necesare 40-60 kg de pina pentru un litru de tequila. Alcoolulului rezultat (55-60% alcool) i se adauga apa pentru a ajunge la 40% si este lasat apoi in butoaie speciale la maturat; La Jose Cuervo lucreaza 250 de angajati in 3 schimburi, afacerea fiind una de familie si aflandu-se la a 12-a generatie. Alcoolul din agave care nu este produs in regiunea Tequila se numeste Mezcal. Orasul este mic, cu o piata centrala cocheta si cu strazi cu denumiri de bauturi alcoolice.
Urmatoarea destinatie a fost peninsula Yucatan. Aceasta peninsula a fost lovita de un meteorit cu 65 milioane de ani in urma; in urma impactului, peninsula a crescut in altitudine, fiind formata in preponderenta din calcar si gazduind unul dintre cele mai mari recifuri de corali din lume. In peninsula am ajuns cu avionul (un zbor cu escala in Ciudad de Mexico) direct in capitala regiunii. Merida, ni s-a spus cum am ajuns, este un oras foarte sigur, fiind resedinta marilor lorzi ai drogurilor, un oras care la inceputul secolului XX se spune ca avea cea mai mare densitate de milionari din lume. Un oras cu iz de mare, aglomerat si cosmopolit, cu constraste puternice ca de altfel toate orasele vazute in Mexic: bulevarde mari cu cladiri impunatoare care sfideaza trecerea timpului (Paseo de Montejo) nu departe de strazi inguste, cu constructii gri si prafuite, aglomerate, colcaind de vanzatori stradali, cu un vacarm si mirosuri pe care iti doreai sa le depasesti cat mai repede. Merida, sau ‘orasul alb’, se afla in peninsula Yucatan, peninsula unde civilizatia Mayasa si-a lasat puternic amprenta. Multe dintre atractiile principale ale orasului se afla in piata centrala, Plaza Grande: catedrala, guvernul si casa familiei Montejo. Palacio de Gobierno, construit ca resedinta a guvernatorilor peninulei Yucatan, gazduieste 27 de picturi murale care zugravesc istoria peninsulei.
Cu un calendar la fel de exact ca cel al NASA, primii cultivatori ai porumbului (maize, mais), mayasii credeau ca zeii, dupa mai multe incercari esuate, l-au facut pe om din porumb si sangele lor. Pentru a mentine soarele pe cer, zeii in schimb cereau sacrificii, care erau uneori umane – orice mexican va sustine ca numarul lor a fost inflat de conchistadori, si ca doar Marea Inchizitie a ucis mai multe persoane decat imperiile mayas si aztec impreuna.
Merida
Din Merida am plecat spre situl arheologic de la Uxmal (nume derivat de la Oxmal – ‘construit de trei ori’), unde am aflat si alte informatii interesante despre viata mesoamericana. De pilda, civilizatia mayasa disparuse inainte ca spaniolii sa ajunga pe teritoriul Mexicului actual – exista diferite teorii privind cauza disparitiei, pornind de la rapiri extraterestre, insa cea mai probabila este cea a despaduririlor care i-a lasat pe mayasi fara resurse. Piramidele Maya sunt de 10 ori mai numeroase decat cele egiptene, insa spre deosebire de cele egiptene doar 15% sunt locatii funerale, restul fiind temple.
Piramida Magicianului, Palatul Guverantorului si ,Manastirea de Calugarite’ (denumita asa dupa forma constructiei si nu dupa functionalitate sunt edificii in stilul architectural Puuc si transpun privitorul intr-un trecut fascinant si indepartat. Uxmal este singurul sit arheologic din Yucatan care nu a fost construit in jurul unei cenote, aceste curiozitati ale naturii, de unde mayasii isi aprovizionau orasele cu apa dulce.
Uxmal
Peninsula Yucatan este formata din roci calcaroase, in care ploaia a tot sapat si s-a infiltrat in subsol, iar in unele locuri tavanul de calcar s-a prabusit, descoperind vederii apa puturilor naturale adanci, albastra-verzui, cu o vegetatie luxurianta in jur. Noi am ajuns la cenota Ik Kil, unde oamenii faceau baie, existand vestiare si dusuri, cafenele si restaurant in jur. Apa era destul de rece insa.
Cenota Ik Kil
Urmatoarea oprire a fost Chichen Itza, una dintre minunile lumii moderne, una dintre principalele atractii ale Mexicului. Noi am avut un ghid in toate locurile vizitate, si cred ca este foarte important, pentru a intelege mai multe despre vestigiile respective. Aici la Chichen Itza, ghidul va poate povesti despre teoria astronimica din spatele Templului Kukulcan, de ce ai vrea sa aplauzi langa piramida, cat si regulile si semnificatiile jocului cu mingea –aici se gaseste cel mai mare astfel de teren din cele peste 1,300 care se gasesc in lumea mezoamericana. Civilizatia mezoamericana cuprinde 52 de triburi care au in comun 72 de aspecte, unul dintre ele fiind acest joc cu mingea. Cenota care se alfa la Chichen Itza nu este deschisa pentru inot. Nici aici nu veti gasi umbra, asa ca este indicat sa aveti o crema cu spf si o palarie de soare. Exista aici multe suveniruri interesante, sculpate in lemn, catrine, bijuterii din argint, sau fluiere care imita sunetele scoase de jaguar iar preturile sunt negociabile. La iesirea din Chicen Itza am gasit si un magazin cu ciocolata artizanala, cea cu boabe de cafea ne-a placut mult.
Chichen Itza
Am incheiat vacanta pe Riviera Maya, in Cancun. Protejata de golful Mexicului, apa si nisipul de aici te duc cu gandul la Maldive. In Cancun viata de noapte este efervescenta, cu multi studenti americani veniti special pentru petreceri. Pentru cei cu copii, Xcaret este un parc de distractii care merita vizitat. Apusul de pe Isla Mujeres, unde se ajunge cu feribotul destul de repede, si unde poti inchiria masinute de golf, este spectaculos, vazut de pe Playa Norte.
Riviera Maya si Isla Mujeres
