Primul meu articol pe blog a fost tot despre Seychelles.
Revin cu încă unul, cu impresii reimprospatate.
Nu va dau prea multe date generale despre aceasta țară micuța pentru ca gasiti pe google .
E un stat, in Oceanul Indian, la nord de Madagascar, format din 115 insule, foarte puține dintre ele fiind locuite și vizitate de turiști.
Unele dintre ele sunt rezervatii naturale pentru păsări, plante sau specii de testoase .
Testoase uriașe am văzut și noi peste tot acolo, unele putand fi hranite de turiști.
Cea mai mare insula este Mahe, pe care se afla și capitala, Victoria, și unde trăieste cea mai mare parte populatiei tarii.
Oricum, ei nu sunt prea mulți, in jur de o suta de mii.
Sincer, eu nu mai știu altele in afara de aceasta, Praslin și La Digue.
Potughezii au fost cei care au descoperit Seychelles, unde in secolul al XVI-lea și nu erau locuite insulele.
(Eu nu ma încarc cu date fixe ca e „hardul” plin????).
A fost apoi colonie franceza, acum face parte din Commonwealth.
Au fost populate insulele cu africani, engleza, indieni, deportati francezi…
Deci e o natie corcita, care a pastrat câte ceva cam de la toți. Seamănă cumva la culoarea pielii cu indieni, conduc mașini cu volan pe dreapta ca englezii, sunt un pic mai distanti ca francezii…
Limbi oficiale au trei: creola( pe care o si vorbesc cei mai mulți dintre ei), franceza și engleza.
Ultimele doua le vorbesc mai degraba oamenii de celelalte natii care vin acolo sa munceasca.
Băiatul care făcea curat la noi era din Bangladesh și vorbea engleza.
Sincer, nu intelegeam întotdeauna ce spune din cauza accentului, dar ne descurcam, era extrem de harnic, binevoitor și recunoscator pentru tot ce primea de la noi. Nu același lucru as putea spune despre Seychelles-ezi: ei nu exceleaza in amabilitate.
Știu ca turiștii vor veni oricum sa viziteze tara lor pentru ca sunt binecuvântati cu niște peisaje de paradis și nu se straduiesc sa mai fie și prietenosi. Dar nici nu sunt obraznici.
Cred ca se și descurca destul de greu cu traiul zilnic, totul la ei fiind mult mai scump decât la noi.
O doamna de la hotel îmi explica ca ei trebuie sa importe aproape tot, in afara de fructele exotice și peste.
Se mai plangeau unii dintre ei ca, fiind coruptia destul de mare, nici nu se important de unde e mai aproape și mai ieftin, ci de acolo unde exista interese.
Nu au suficient pământ ca să facă agricultura. Produc vanilie, scortisoara, ananas, mango…
Au un copac care se numește coco de mer, de care sunt foarte mândri. Fructele și semințele acestui constituie motiv de distracție pentru turiști, având niște forme cam…sexuale ????
Samanta este chiar simbol national.
Principala sursa de venit o constituie turismul. Din pescuit și prelucrarea pestelui mai vin ceva bani. Sunt chiar exportatori de ton și red snapper care se găsește din belșug in apele lor.
Nu am reușit sa ma edific care este salariu minim pe economie: unii ziceau 350 de dolari, alții 500.
Oricum, prea mic pentru preturile mari la orice.
Peisajele, însă, compenseaza orice nemultumire pe care ai avea-o.
Au niște plaje efectiv de poveste: nisipul alb-argintiu, stancile acelea uriașe din granit, cu forme rotunjite și vegetație minunata ce le margineste, creeaza chiar decoruri de paradis.
Mie îmi plac cel mai mult plajele din La Digue, in special Anse Source D’ Argent, dar toate sunt spectaculoase.
Unele, unde apa are valuri mari sunt preferate de surferi și poți vedea anunturi de genul ” dacă faci baie, e pe raspunderea ta”. Transferul între Mahe și Praslin se face cu ferry, dar dacă ai rău și frica de apa cum sunt eu, mai poți opta pentru elicopter sau avion de mici dimensiuni.
E un pic mai scump, dar nu stai cu punga la gura cum am făcut data trecuta.
In decembrie, ianuarie și parțial februarie e sezon ploios.
Cineva îmi spunea ca, de obicei, in februarie nu obisnuia sa ploua, dar vremea s-a mai schimbat.
Noi am prins vreo doua zile cu ploaie zdravana, dar chiar și atunci, temperatura aerului nu cobora sub 27-28 de grade.
Data trecuta am fost în septembrie și a fost vreme superba.
Oricum, fiind după un sezon ploios, vegetatia era spectaculoasa.
Au o clima tropicala umeda, umiditatea aerului fiind foarte mare tot timpul.
Una peste alta, e o destinatie pe care merita s-o vezi măcar o data-n viața.
Exista multe variante de zbor: poți sa-l rupi pe la jumătate prin Dubai sau Doha, sau poți avea un zbor mai lung cu alte escale.
Noi am preferat prin Qatar și am făcut la întoarcere o escala de doua zile.
Mai fusesem, dar mereu mai găsești câte ceva de văzut ce-ti scapase anterior sau a apărut nou. Poate ma hotarasc la un moment dat sa va scriu și impresiile mele despre Doha, restul tarii n-am văzut.
