Dintre tarile aflate pe continentul african, vizitasem Egipt, Tunisia, Maroc, Mauritius, Madeira(regiune autonoma a Portugaliei) si Seychelles, dar, abia in Tanzania si Zanzibar am avut sentimentul ca stiu cate ceva despre Africa reala.
Poate voi stiati, eu nu, ca cele doua nu sunt state diferite.
In 1964, Tanganika si Zanzibar, tarmul arhipeleagului, au fuzionat si au format Republica Unita a Tanzaniei.
Oficialitatile guvernamentale au fost transferate din Dar es Salaam la Dodoma, care a devenit capitala politica, insa Dar es Salaam ramane centrul comercial.
Sa va impartasesc cate ceva din aceasta calatorie si in felul asta sa-mi securizez si eu amintirile?
Sa incep cu Tanzania, unde, in principal, am mers pentru safari in doua dintre cele mai frumoase parcuri nationale, Ngorongoro (denumirea pare sa vina de la zgomotul talangilor de la gatul vacilor?) si Serengeti.
Am vazut o multime de animale si pasari si senzatia de a le privi atat de aproape, in mediul lor natural, este de nedescris.
Daca va ganditi ca, oricum ati vazut undeva aceste animale, la gradina zoologica, la circ…,nu are nicio legatura cu bucuria si surpriza vederii lor intr-un safari. Animalele vazute cu binoclu sunt mai greu de vazut in poze?
Hotelurile la care am stat au fost chiar in interiorul parcurilor si au fost peste asteptari, din toate punctele de vedere: dotari, mancare, servicii…
Oamenii extrem de prietenosi, respectuosi, ospitalieri, fara sa-ti lase impresia ca asteapta ceva.
Le dadeam de placere si pentru ca stiam ca au salarii mici.
Sunt cam 120 de triburi in Tanzania, intre care au loc uneori conflicte pe diferite teme.
De exemplu, principala lor activitate fiind agricultura, unii cresc animale, altii cultiva legume. Daca animalele unora distrug culturile celorlalti, gata razboiul.
Guvernul incearca sa le delimiteze cumva teritoriile, tocmai pentru evitarea luptelor intre triburi.
Au si obiceiuri si traditii diferite.
De exemplu, in triburile de masai, membrii suporta circumcizii dureroase inca de la varsta de 7 ani, cel mai tarziu la 14, dupa care sunt obligati sa-si paraseasca locuintele timp de trei luni, timp in care trebuie sa invete sa supravietuiasca pe cont propriu.
Intoarcerea acasa se sarbatoreste prin sacrificarea de capre sau vaci.
Se practica poligamia; seful satului de masai pe care l-am vizitat noi avea vreo 12 neveste si asta era in functie de numarul de vaci pe care le avea.
Am inteles ca in alte triburi se practica poligamia la femei.
Se casatoresc intre ele, se culca cu ce barbati vor si-si cresc copiii impreuna.
Momentul vizitei intr-un sat de masai a fost cam socant pentru mine.
Ne-au asteptat aliniati, in tinuta de sarbatoare si ne-au invitat in casele lor.
Traiesc in niste colibe mici, facute din lut, cate 6-7-8 persoane.
In mijlocul ” casei”, intre doua caramizi, fac focul si asta e si bucataria si sursa de lumina si, eventual, caldura.
Am intrat intr-una din ele si m-a napadit un roi de muste si un intuneric usor strabatut de focul din mijloc.
Ne-au invitat sa luam loc pe paturile lor, care erau un fel de lavite din lemn.
Doua dintre nevestele gazdei se ingramadisera in cate un colt cu cate 2-3 copilasi mici.
Recunosc ca n-am rezistat prea mult; ma busea plansul.
Am mers apoi la asa numita scoala, o sala mica si intunecoasa, cu niste banci si mese din scanduri, unde vreo 25 de copilasi mai maricei ne-au intampinat cu cantece.
M-am dus pregatita cu o valiza de rechizite, haine, jucarii si dulciuri, dar vazand ca bagau un dulce in gura cu ambalaj cu tot, iar m-a luat plansul.
Oricat as fi avut de oferit, nu ar fi fost suficient.
Ei nu cereau. Doar te priveau intr-un fel care-ti rupea sufletul.
A inceput si ploaia intre timp si am ajuns la masini plina de noroi pe picioare, dar, parca si pe suflet.
Pe parcursul calatoriei insa, mai ales in Zanzibar, mi-am dat seama ca, desi sunt atat de saraci, ei nu stiu asta.
Pentru ei, asta e normalitatea, iar cei de pe plaja din Zanzibar pareau chiar fericiti.
Nu cereau nimic, voiau doar sa ne jucam cu ei, sa-i imbratisam si, cea mai mare distractie, sa se vada in pozele pe care le faceam cu ei.
Am ajuns in Zanzibar din Serengeti cu mai multe avioane de mici dimensiuni.
Sotul meu, Emil, a fost copilot si, cum e foarte sociabil l-a convins pe pilot sa ne duca foarte aproape de un munte vulcanic activ.
Resortul de aici te facea sa uiti ca esti in Africa .
Avea gradini superbe, camere foarte frumoase, spa, mancare buna, program de divertisment seara…
Nu mai vorbesc de plaja cu nisip alb si fin ca faina.
Fiind aproape de tropice, fluxul si refluxul era un fenomen.
Apa se retragea dimineata vreo doi km si, cu incaltaminte speciala si insotiti de un localnic, contra cost ( totul se negociaza in Africa), puteai vedea multe minunatii marine ramase in ochiuri de apa si supravietuiau pana la pranz, cand revenea apa la mal.
Localnicele aveau adevarate gradini marine.
Aveau culturi de alge, pe care, dupa uscare le trimiteau in China pentru prepararea medicamentelor sau a produselor cosmetice.
Puteam sa mergem si la “mall” pe plaja?
Baraci cu denumiri de branduri internationale iti ofereau produse artizanale, puteai sa faci masaj ( foarte bun) cu 10 dolari, sau puteai manca fructe de mare si peste proaspat la un „restaurant de lux”, pentru 10-15 dolari de persoana.
Noi am mancat la „Hugo Boss”.
Momentul cel mai putin placut pentru mine a fost excursia in Stonetown, un oras murdar, cu constructii darapanate….
Am vizitat piata de peste unde ti se intorcea stomacul pe dos, locul unde a fost targul de sclavi care te facea sa te intrebi de unde atata cruzime in oameni.
De exemplu, sclavii erau legati de un copac si biciuiti groaznic; care rezista cel mai mult, era cel mai bine vandut.
Din trunchiul acelui copac s-a facut altarul bisericii anglicane, ridicata pe acel loc.
Exista si un monument al sclavilor.
Va spun: nu mi-a placut nimic acolo.
Nici macar casa in care s-a nascut Freddy Mercury. Au transformat-o in hotel si-n afara de faptul ca sunt niste poze cu el la intrare, nimic nu-ti sugereaza ca ar fi o casa memoriala a unui asa mare artist.
Daca vreti sa mergeti pentru plaja si relaxare, mergeti intr-un resort. Sunt multe frumoase.
Daca vreti sa cunoasteti lumea mai in amanunt, inscrieti-va intr-o calatorie de grup cu insotitor.
Preferatul meu e Razvan Pascu.
HAKUNA MATATA !!!
