Vacanța noastră de familie în Toscana, 2025
Ca să vizitezi Toscana, ai nevoie de timp și de picioare sănătoase. Sunt atâtea locuri frumoase de descoperit… Nu mă refer doar la orașele mari și celebre – farmecul autentic al regiunii stă, înainte de toate, în zonele rurale. Dar pentru asta ai nevoie, cu siguranță, de o mașină închiriată.
Pentru o săptămână poți închiria o mașinuță mică la aproximativ 200 €, iar dacă vrei ceva mai impunător, un jeep – prețul poate urca peste 1000 €. Cam așa erau tarifele atunci. Noi am închiriat trei mașini, astfel încât fiecare familie din „marea familie” să-și poată stabili propriile destinații. Chiar dacă planurile de dimineață păreau diferite, de cele mai multe ori ne întâlneam cu toții în aceeași localitate – doar activitățile specifice vârstei făceau diferența.După un drum nu foarte lung și foarte plăcut, cu imagini specifice Toscanei, am ajuns în Capannori într-o după-amiază luminoasă. Cum am intrat pe poartă, am rămas cu toții uimiți: casa noastră de vacanță era o fostă moară de apă, restaurată cu mult bun-gust. Paturi cu baldachin, mobilier generos, decorațiuni atent alese – fiecare cameră avea personalitatea ei. Chiar și în ultima zi aveam impresia că mai rămăseseră detalii nedescoperite. Mereu găseai câte o statuietă ascunsă într-un colț, o sculptură discretă pe casă sau alte lucruri mărunte care completau decorul de poveste.
În spatele casei principale se afla o casă de oaspeți, un jacuzzi pentru cinci-șase persoane, o zonă de grătar și o terasă de luat masa în aer liber.
În demisol, sub o podea de sticlă groasă, curgea un pârâu – un sunet care a devenit repede coloana sonoră a vacanței noastre. Tot acolo se afla piscina interioară, încălzită la 31°C, locul preferat al nepoților. Grădina mare, impecabilă, cu măslini și plante specifice zonei, era împrejmuită de un gard viu din dafin, înalt de peste 2,5 m. Piscina exterioară avea paturi și șezlonguri confortabile, iar lângă ea se afla un spațiu cu canapele și fotolii unde seara ne adunam la povești. Alegerea copiilor a fost, fără îndoială, una excelentă, pentru mine fiind o surpriză extrem de plăcută.
În prima zi plină nu am plecat nicăieri. Am vrut doar să ne bucurăm de casă și de împrejurimi. Am ieșit la plimbare pe străduțele liniștite – ulițe, cum îți venea să le spui – și am descoperit tufe de mure coapte din care am gustat pe loc. La început, deși îmi era poftă de strugurii pe lângă care treceam, nu am avut curaj să rup. Dar într-o zi copiii mi-au făcut pofta și au cules câteva boabe, care păreau că se oferă singure, atâta de frumos atârnau chiar în drum. Am admirat dealurile line, casele vechi din piatră și chiparoșii ce punctau culmile, într-o arhitectură naturală extraordinar de frumoasă.
Am observat că majoritatea caselor nu aveau balcoane, ci doar ferestre cu obloane – și m-am întrebat de ce, dacă totuși clima nu pare aspră.
Supermarketurile din zonă erau atât de bine aprovizionate încât am umplut repede frigiderele cu de toate: brânzeturi, fructe, legume, paste, vinuri. Dimineața fiecare își găsea ceva pe gustul lui la micul dejun.
Seara, băieții pregăteau grătarul – carne sau pește – iar noi, cele patru mame, făceam salate și garnituri. Mâncam împreună la masa mare din sufragerie sau afară, povesteam și râdeam. Aceasta este, de fapt, una dintre marile bucurii ale acestor vacanțe: să gătim împreună, să mâncăm la aceeași masă, să dormim sub același acoperiș. La restaurant am mers doar atunci când excursiile ne prindeau departe de casă.
De dragul nepoților, care adoră să se bălăcească, am făcut o excursie la mare, în Forte dei Marmi. Plajele sunt foarte bine amenajate: șezlonguri elegante, umbreluțe verzi, nisip curat și, în fundal, siluetele Alpilor Apuani. Ne-am plimbat pe malul mării, ne-am relaxat la soare și am simțit că suntem într-un loc unde totul este gândit pentru a te face să te simți răsfățat. Deși stațiunea este una scumpă – chiar de lux – prețurile nu ni s-au părut exagerate. În schimb, magazinele cu branduri de lux afișau tarife care îți tăiau respirația. Acolo am văzut pentru prima dată o „înghețată Louis Vuitton” și o florărie Loro Piana.
Noi, bunicii, nu ajunsesem încă în Lucca, așa că am rezervat o zi pentru acest orășel. Am intrat pe la Porta San Pietro, poarta cu trei arcade și nișe cu statui. Am urcat apoi pe zidurile renascentiste care înconjoară orașul, transformate astăzi într-o promenadă verde, o grădină circulară suspendată unde localnicii se plimbă, aleargă sau pedalează. De sus se vedeau acoperișurile roșii, turnurile medievale și grădinile ascunse. Locuitorii se mândresc cu faptul că aici s-a născut Puccini – casa lui natală este muzeu, în Piazza Cittadella se află statuia lui, iar Teatro del Giglio a fost primul loc unde s-au pus în scenă lucrările sale.
Deși vizitasem deja Pisa, am revenit cu toată familia, chiar dacă cei mici nu au avut răbdare prea mult. Pentru ei, cel mai tentant au fost pastele și înghețata.
Piazza dei Miracoli este un loc unde ai impresia că timpul s-a oprit. Iarba perfect tunsă, cerul spectaculos și clădirile albe din marmură, care strălucesc în soare, creează un cadru ireal. Am vizitat Catedrala – impresionantă prin dimensiuni și prin fațada cu zeci de coloane elegante. În interior, liniștea și frumusețea frescelor te copleșesc. Am intrat și în Capela Sfântului Ranieri, unde se află urna cu relicvele patronului orașului.
Ne-am oprit apoi la Turnul Înclinat. Chiar dacă l-ai văzut de o mie de ori în poze, când îl vezi în realitate tot îți vine să zâmbești – este mai frumos și mai elegant decât îți imaginezi.
Baptisteriul, rotund, cu acoperiș de țiglă roșie și ornamente gotice, ne-a surprins cu acustica sa incredibilă. Am urcat și pe zidurile vechii cetăți, de unde am privit piața de sus. Am făcut fotografii superbe, inclusiv una cu o sculptură modernă, în contrast cu zidurile medievale.
Într-o altă zi am ajuns în Collodi. Copiii au vizitat Casa lui Pinocchio, iar noi ne-am plimbat prin Giardino Garzoni – o grădină barocă spectaculoasă, cu scări în trepte, statui, fântâni și alei lungi. Tot acolo am intrat în Casa Fluturilor, unde am văzut specii deosebite.
Nu departe de locuința noastră era și Villa Torrigiani, o vilă somptuoasă din secolul al XVI-lea, cu interioare bogat decorate (fotografiatul nu era permis înăuntru). Grădinile sunt splendide, cu perspective lungi, fântâni și tăieturi perfecte de verde. Am intrat și în mica lor capelă, unde liniștea era deplină și nu puteai să nu te gândești câte evenimente or fi avut loc acolo.
Seara ne întorceam „acasă”. Fiecare povestea ce a văzut sau ce a făcut peste zi, iar cele mai amuzante erau, de fiecare dată, năzdrăvăniile celor mici. Neavând vecini mai aproape de un kilometru, liniștea era spartă doar de chiotele și jocurile lor.
Asfințiturile în Toscana au ceva magic – soarele care coboară lent peste dealurile acoperite de măslini, iarba de un verde ireal și cerul pictat în nuanțe calde creează un moment de liniște absolută.
Și uite-așa, nici nu am simțit cum a trecut săptămâna: drumuri, vizite, descoperiri, dar și clipe simple de bucurie – să stăm împreună, să gătim, să mâncăm la aceeași masă și să adunăm amintiri.
De ziua mea, copiii au rezervat un restaurant drăguț, cochet, intim, cu o terasă frumoasă pentru masa de prânz. Cei mici se culcă devreme de obicei și nu ar fi fost posibil să facem o cina prelungită. A fost cumva ca o masă obișnuită, doar că toți ne-am îmbrăcat frumos ca să facem și o fotografie de familie, așa cum am procedat în fiecare an. Nu vă imaginați cât a durat ca să reușim cât de cât . Eram în piața San Michele și trecătorii se opreau să se uite la agitația noastră ca la un obiectiv turistic, multi se amuzau de neastâmpărul celor mici, unii chiar ne făceau fotografii. In multe locuri din Spania am văzut fotografi profesioniști care fac poze de epocă. Și aici era unul, care deși ne-a ținut mai mult de 10 minute unul lângă celălalt și ne-a așezat de nenumărate ori, până la urmă nu a fost o fotografie reușită. Evident, nu din cauza lui.
Vacanța aceasta în Toscana a fost mai mult decât o călătorie: a fost o săptămână în care familia noastră frumoasă și numeroasă a fost din nou împreună. Sper să rămână așa mult timp de acum înainte!
